De cand ciupesc, ca sa nu spui rontaiesc, este o anarhie totala in de cate ori mananc pe zi.
Placerea de a „ciupi” credca mi s-a nascut din autoconvingerea ca cat de greu mi-o fi fost de la nastere Viata poate fi si o bucurie daca mananc. Cand eram bebe si plangeam, mama mi-a dat san, adica lapte, sau pe criza apa indulcita, si am tacut, am mai crescut, bunicii mi-au spus „Esti Cuminte, Primesti O Ciocolata!”, si ciocolata am papat, apoi adolescent fiind, am intalnit-o pe Ileana Cosanzeana, si la o prajitura am invitat-o, mai tarziu a aparut socializarea cu baietii, adica pizza cu bere, urmeaza apoi insurat, si tot la masa am stat, am stat… am stat, mai tarziu cum vad ca inca mai pe traditional se serveste, cu siguranta va urma si-un parastas.
Intr-un cuvant, de necaz sau bucurie, omul mananca „bine”, si uite asa pe nestiute al meu creier a fost instruit ca cea mai la indemana si usoara cale de a te bucura este „CIUPEALA”.
„madmoiselle Ciupeala”, draga de ea, are urmatoarele cauze:
- OBISNUINTA – ce mananc zi de zi, luna de luna, an de an, este o cauza a ceea ce mi se intampla
- STRESUL – sau asa zisa „boala comuna”, cu toti ne stresam, de seful lui serviciul, de politichie, de familie, de social, de „capra vecinului”, dar eu comparativ cu altii cand sunt stresat incep a ciupi, ceva „mancare” de-mi tranchilizez creierul si-mi trece „nervul cel tremuriciul”
- TENTATIA – la orice ora, oriunde te-ai afla, servici, acasa, pe strada, in magazin, 100% poti vedea ceva usor de dorit, si apoi biensur, de consumat: dulciuri, biscuiti, guma, snaks, alune, prajit…ura, si altelea
- SINGURATATEA – ca tot in prezent este pe trendul educationalei preventii, ma duce sa-mi doresc bineinteles ceva dulce sau sarat…
Si uite asa seara-n pat, adormind pop cornul in televizorul, imi spun:
Eu Astazi N-am Mancat!
Dar m-am gandit vreodata?… ca asa pe nevrute, odata am ajuns un bun OBEZ… concurand a primi ca premiu o Imbatranire Prematura, Un Ficat si Pancreas Obosit, cu siguranta mai tarziu eram beneficiarul si a unui Diabet, urmat mai tarziu de ala care cica tot iti fura ochelarari dar pe nas avandu-i, Alzeimer.
To Be, Or Not To Be!… eu cu tot cu un BON APETIT!, voi fini…
